Sablare

Sablarea este procesul de curățare sau finisare prin suflare abrazivă a suprafețelor de metal, piatră, sticlă sau alt material solid. Aceasta se realizează cu ajutorul alicelor metalice, electrocorindonului sau al altor materiale abrazive granulare care sunt propulsate cu viteză prin centrifugare mecanică sau cu ajutorul unui jet de gaze (aer comprimat) sau lichide (apă sub presiune) spre suprafețele de prelucrat.

Sablarea se folosește atunci când, în vederea vopsirii, este necesar a fi curățate suprafețe metalice complexe ce nu permit folosirea altor metode. Se execută în incinte închise datorită gradului mare de pericol pe care îl prezintă jetul de aer comprimat și nisip la viteze foarte mari. Sablarea este utilizată în industria metalurgică, șantierele navale și în general oriunde este necesară curățarea rapidă a unor suprafețe.

Fenomene de sablare pot fi observate și în natură sub forma eroziunii eoliene a solului, sau a unor forme de relief.

Primul brevet de invenție privind sablarea a fost emis în anul 1870, în Anglia, pe numele lui Benjamin Chew Tilghman – originar din Philadelphia, Pennsylvania, USA – sub numărul de înregistrare 2147/18.10.1870. La 3 noiembrie 1870 Tilghman obține brevetul cu numărul 2900, brevet ce acoperă principiile de funcționare pentru instalațiile de sablare cu aruncătoare mecanice centrifugale (turbine).

Selectia echipamentului de sablare  se face in functie de tipul piesei si caliateta suprafetei dorite. 

In procesul de sablare se folosesc diferite materiale de sablare pentru a obtine calitatea finala dorita.