Profilul de rugozitate: de ce se cojește vopseaua de pe o suprafață curată

O suprafață poate fi curată la SA 2,5 și tot să nu țină vopseaua.

Se întâmplă mai des decât ar trebui, iar cauza e aproape întotdeauna aceeași: s-a specificat gradul de curățare și s-a uitat profilul.

Ce e profilul, de fapt

Fiecare granulă care lovește suprafața lasă o urmă. Milioane de urme suprapuse formează un relief — vârfuri și văi, la scară de microni.

Acoperirea nu stă lipită de metal. Se ancorează în relieful ăsta. Suprafața reală de contact e mult mai mare decât cea aparentă, iar stratul se agață mecanic de fiecare vale.

De aici numele consacrat: profil de ancorare.

Ce se strică la fiecare capăt

Prea neted. Nu are de ce se prinde. Un strat aplicat pe o suprafață curată dar lucioasă se desprinde în plăci — de multe ori după luni, la primul ciclu termic sau la prima umezeală care ajunge la interfață.

Prea adânc. Vârfurile de relief străpung grosimea stratului. Fiecare vârf care iese la suprafață e un punct prin care coroziunea intră direct la metal. Stratul arată bine și cedează punctiform.

Între cele două extreme e un interval, iar intervalul îl dă sistemul de acoperire, nu sablarea. Producătorul de vopsea specifică profilul cerut; sablarea e mijlocul prin care îl obții.

Ce influențează profilul

Tipul abrazivului. Granula unghiulară taie și lasă un profil ascuțit, adânc. Alicea rotundă lovește și lasă un profil ondulat, mai puțin adânc la aceeași energie.

Mărimea. Cel mai direct factor. Abraziv mai mare, profil mai adânc.

Viteza de impact. Turația turbinei sau presiunea aerului. Mai multă energie, urme mai adânci.

Starea mixului din circuit. Aici se pierde controlul cel mai des, și cel mai discret.

De ce se schimbă profilul singur, în timp

Într-o instalație cu recirculare, abrazivul se uzează. Granulele unghiulare se rotunjesc, alicele scad în diametru.

Un mix care la punerea în funcțiune dădea profilul cerut, după câteva sute de ore de lucru dă altceva — de obicei mai puțin adânc. Nimic nu s-a schimbat în reglajul mașinii. Operatorul lucrează la fel, mașina merge la fel, iar profilul a plecat.

De asta completarea corectă a mixului nu e o chestiune de consum, e o chestiune de calitate. Un mix ținut în echilibru dă același profil luna asta ca luna trecută.

Cum se verifică

Trei metode, în ordinea accesibilității:

Comparatorul vizual-tactil. O plăcuță etalon cu zone de rugozitate cunoscută. Se compară la pipăit și la privire. Rapid, subiectiv, suficient pentru control curent.

Banda de replicare. Se apasă o folie specială pe suprafață, preia amprenta reliefului, iar grosimea se măsoară cu un micrometru. Ieftin, repetabil, lasă o dovadă fizică pe care o poți atașa la dosar.

Profilometrul. Măsurare instrumentală, cu parametri numerici. Se folosește când specificația cere valori, nu aprecieri.

Pentru majoritatea lucrărilor de vopsire industrială, banda de replicare e compromisul bun: costă puțin și produce o înregistrare.

Ce ceri, în practică

Într-un caiet de sarcini serios apar amândouă:

Gradul de curățare — după ISO 8501-1, evaluat vizual. Profilul — un interval, nu o valoare, dat de sistemul de acoperire.

Dacă primești o specificație care cere doar unul dintre ele, întreabă de celălalt înainte să sablezi. E o întrebare de cinci minute care previne o relucrare de câteva zile.

Citește mai departe

• Cât de curată e suprafața: gradele SA1, SA2, SA2,5 şi SA3
• Cum alegi mărimea şi duritatea alicelor
• Sisteme de vopsire industrială
• Cât abraziv consumi de fapt la sablare