Cât de curată e suprafața: gradele SA1, SA2, SA2,5 și SA3

Când ceri o suprafață sablată, „curat” nu e o specificație. Gradul de curățare e.

Standardul

Evaluarea se face după ISO 8501-1, cunoscut și ca standardul suedez. Metoda e vizuală: compari suprafața reală cu fotografii de referință.

Nu e o măsurătoare instrumentală. E o comparație, făcută de un om, în lumină bună.

Cele patru grade

SA 1 — sablare ușoară. Se îndepărtează stratul slab aderent. Țunderul și rugina puternic aderente pot rămâne pe suprafață. Aderent înseamnă că nu se pot desprinde cu un șpaclu tocit.

SA 2 — sablare temeinică. Se îndepărtează aproape toate impuritățile vizibile.

SA 2,5 — sablare foarte temeinică. Suprafața e curată în proporție de circa 96%. Rămân doar urme ușoare, sub formă de pete sau dungi.

SA 3 — sablare până la metal alb. Curățare completă, în jur de 99%. Suprafața are aspect metalic uniform.

Ce ceri, în practică

Gradul se alege după ce urmează, nu după cât de frumos arată.

SA 2 e suficient pentru multe aplicații de vopsire industrială obișnuită.

SA 2,5 e cel mai des cerut în caietele de sarcini pentru acoperiri de protecție.

SA 3 se cere la acoperiri speciale, medii agresive și piese care nu vor mai fi accesibile pentru întreținere.

Fiecare treaptă în plus costă mai mult timp, mai mult abraziv și mai multă energie. Nu ceri SA 3 dacă lucrarea are nevoie de SA 2.

Al doilea criteriu

Curățenia nu e singurul lucru evaluat. Al doilea e rugozitatea suprafeței — profilul lăsat de abraziv.

Ea decide cât de bine se ancorează stratul de acoperire. O suprafață curată dar prea netedă poate ține vopseaua mai prost decât una cu profil corect.

Curățenia și rugozitatea se specifică împreună. Una fără cealaltă nu descrie rezultatul.

Citește mai departe

• Cum alegi mărimea și duritatea alicelor
• Sablare
• Sisteme de vopsire industrială: automată, manuală și cabine