Abrazivul nu se consumă lovind piesa. Se consumă în drumul de întoarcere. Într-o instalație închisă, fiecare bob de alice trece prin circuit de sute de ori înainte să iasă din el — iar ce decide dacă iese după o sută de treceri sau după trei sute nu e turbina, ci separatorul.

E piesa de care nu vorbește nimeni la cumpărare. Se discută puterea turbinei, dimensiunea camerei, sistemul de transport. Separatorul apare în ofertă ca o linie, se reglează o dată la punerea în funcțiune și nu se mai atinge ani de zile. Apoi, când factura la abraziv se dublează, se caută vinovatul în altă parte.

Traseul abrazivului, pas cu pas

După impact, amestecul care cade pe fundul camerei nu mai e abrazivul pe care l-ai pus. E abraziv bun, plus abraziv spart, plus praf de oxid desprins de pe piesă, plus țunder, plus ce a mai picat de pe piesă — bavuri, nisip de turnătorie, uneori bucăți de metal.

Amestecul ăsta e cules de pe fundul camerei — melc, bandă sau pâlnie, după instalație — și ridicat de un elevator cu cupe în partea de sus a mașinii. Acolo începe partea care contează: curățarea. Abia după ea amestecul ajunge în buncărul de alimentare și de acolo înapoi la turbină sau la duză.

Dacă etapa de curățare nu-și face treaba, ce se întoarce la turbină e un amestec din ce în ce mai fin și mai murdar. Nu se oprește nimic, nu clipește nicio lampă. Doar ciclul de curățare se lungește, iar consumul crește.

Separatorul în cascadă: o perdea de abraziv și un curent de aer

Principiul e simplu până la banalitate. Amestecul e lăsat să cadă liber, într-o perdea subțire și uniformă, printr-un curent de aer transversal. Bobul greu și întreg cade aproape vertical, în buncăr. Bobul spart, praful și fulgii de țunder, fiind ușori, sunt împinși lateral de aer și ajung la filtru.

Tot ce face separatorul se reduce la patru lucruri pe care le controlează: cum se împrăștie abrazivul, cum cade, ce debit de aer îl traversează și cât de fin e ce reușește să scoată. Sunt patru, și toate patru se dereglează.

Perdeaua trebuie să fie subțire. Dacă amestecul cade în grămadă, aerul nu mai ajunge la bobul din mijloc — iar bobul spart din mijlocul grămezii se întoarce în circuit împreună cu cel bun. La fel, dacă perdeaua e neuniformă pe lățime, zona groasă nu se curăță deloc, oricât de bine ar fi reglat restul.

Prea puțin aer, prea mult aer

Debitul de aer prin separator are o fereastră, nu un optim vag. Sub ea, fines-urile rămân în circuit. Peste ea, curentul apucă și abrazivul bun și îl trimite la filtru — plătești abraziv nou ca să umpli sacii filtrului.

Al doilea caz e mai scump și mai greu de prins, fiindcă nu se vede nimic în proces: piesele ies curate, ciclul e normal, doar consumul e mare. Semnul îl găsești în praful de la filtru. Dacă în sacii de praf găsești abraziv întreg, nu doar pudră, aerul e prea mare sau perdeaua cade greșit.

Sita: ce n-are ce căuta în circuit

Sita nu curăță abrazivul de particule fine — aia e treaba separatorului. Sita oprește corpurile străine: bavuri rupte de pe piese, bucăți de sârmă, nisip aglomerat de la piesele turnate, șuruburi uitate, aglomerări formate din abraziv și ulei.

Sunt lucruri care nu schimbă consumul de abraziv, dar strică altceva — se blochează în palete, uzează neuniform, ajung în pompă. O sită înfundată, pe de altă parte, trimite totul în by-pass și e ca și cum n-ar exista.

Separatorul magnetic: două situații opuse

Magnetul separă după magnetism, nu după mărime, și se folosește în două scenarii care n-au nimic în comun.

Primul: abraziv nemetalic — corindon, granat — folosit pe piese feroase. Magnetul scoate din circuit țunderul și pilitura desprinse de pe piesă, care altfel se acumulează și contaminează abrazivul.

Al doilea, invers ca logică: piese din inox sau aluminiu, unde orice urmă de fier rămasă pe suprafață pornește rugina în câteva zile. Acolo magnetul e o măsură de siguranță pe circuit, nu o economie.

Mixul de lucru: cifra care spune adevărul

Un circuit sănătos nu conține abraziv de o singură mărime. Conține un amestec de lucru, cu boabe de la nou până la aproape consumat, în proporții care se stabilizează după câteva zile de funcționare. Amestecul ăsta, nu abrazivul din sac, e cel care lucrează pe piesă.

Un amestec prea grosier lovește tare și face profil adânc — și profilul adânc mănâncă vopsea. Un amestec prea fin acoperă bine, dar face profil mic și aderență slabă. Echilibrul dintre ele curăță cel mai repede și dă profilul pe care l-ai cerut.

Verificarea se face cu o probă de sită: iei o probă din buncăr, o treci prin setul de site și te uiți la distribuție. Dacă fracțiile fine cresc de la o lună la alta, separatorul pierde teren. E singura măsurătoare din tot procesul care îți spune ce se întâmplă înainte să se vadă în factură.

Semnele că separatorul nu-și mai face treaba

Ciclul de curățare se lungește treptat, fără să se fi schimbat piesele.
Consumul de abraziv crește fără ca nimic din proces să se fi modificat.
Praful de la filtru conține abraziv întreg, nu doar pudră.
Proba de sită arată fracții fine în creștere de la o lună la alta.
Piesele ies curate, dar cu profil mai mic decât înainte.
Filtrul se colmatează mai des decât obișnuia.

Unde stă separatorul în costul total

Merită pus în context. Într-o structură tipică a costului de sablare, abrazivul e cea mai mică poziție:

Poziție	Pondere
Manoperă	33%
Întreținere	22%
Amortizare	20%
Abraziv	13%
Energie	12%

Concluzia care se trage de obicei din tabelul ăsta e că abrazivul nu contează. E greșită. Un abraziv ieftin influențează 13% din cost. Un circuit de recuperare prost reglat influențează și abrazivul, și manopera, și întreținerea — pentru că un amestec degradat lungește ciclul, iar fines-urile care rămân în circuit uzează palete, plăci și tubulatură.

Ce poți verifica într-o oră, pe instalația pe care o ai

Oprește și deschide separatorul. Uită-te la perdeaua de abraziv: cade subțire și uniformă pe toată lățimea?
Verifică dacă gura de alimentare e uzată sau parțial blocată — de acolo vine perdeaua neuniformă.
Ia o probă de praf din sacii filtrului. Dacă găsești abraziv întreg, reglează debitul de aer în jos.
Ia o probă din buncăr și fă-i o probă de sită. Păstreaz-o. Repetă peste o lună și compară.
Verifică sita: înfundată, ruptă, sau în by-pass?
Dacă ai separator magnetic, verifică dacă e curățat — un magnet încărcat nu mai separă nimic.

Niciuna nu costă ceva în afară de o oră de oprire. Împreună îți spun dacă abrazivul pe care îl cumperi lună de lună se duce pe piese sau în filtru.

Citește mai departe

Nu ești sigur ce echipament ți se potrivește? Un specialist Vibroblast vine la fabrica ta, analizează piesele și procesul actual și îți recomandă soluția corectă — inclusiv dacă asta înseamnă un echipament mai ieftin decât credeai.

Programează un audit personalizat gratuit

Recuperarea abrazivului: separator, sită, ciclon